Noi doi eram atât de frumoși
Atât de vii și luminoși când ne iubeam
Ceva în ochii mei sclipea
Când mă țineam de mâna ta
Și te priveam.
Nu știu unde se duc iubirile
După ce părăsesc inimile
Și noi uităm primele trăiri
Ne rămâne să păstrăm
Un sertar cu amintiri.
Aveam atâtea în comun
Și-am rămas c-un pumn de scrum
Din tot ce-a fost
Și nu e vina nimănui
Când dragostea se agață-n cui
Nemilos.
Nu știu unde se duc iubirile
După ce părăsesc inimile
Și noi uităm primele trăiri
Ne rămâne să păstrăm
Un sertar cu amintiri.
Nu-ți voi cere să te-ntorci din drum
Înțeleg că ești în alt loc acum
Dar aș vrea să-mi păstrezi un sertar.
Nu știu unde se duc iubirile
După ce părăsesc inimile
Și noi uităm primele trăiri
Și noi uităm primele simțiri
Ne rămâne să păstrăm
Un sertar cu amintiri.
Ne rămâne să păstrăm
Un sertar cu amintiri
Amintiri, amintiri, amintiri.
Noi doi eram așa frumoși..
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o relație trecută și despre amintirile rămase după despărțire. Persoana își amintește cu nostalgie de momentele frumoase, dar acceptă că drumurile lor s-au despărțit, cerând doar să i se păstreze un loc în amintire.