Un dor bolnav mă îndeamnă tainic de tine
Cu el colind oceanul zărilor senine
Cu el adorm plângând în inima-mi pribeagă
O, dor bolnav, cine să te-nțeleagă.
Nunuto, numai tu, doar tu poți să-nțelegi
Calvarul unei inimi pribegi
Cu ochii tăi divini
Durerea mi-o alini
Și toată deznădejdea mi-o dezlegi.
În lumea asta plină de păcate
O inimă doar pentru tine bate
Nunuto n-o zdrobi
Mereu te va iubi
Întreaga viață sclavă îți va fi.
Era o noapte cum n-a fost alta vreodată
Când stele mici sclipeau pe bolta crenelată
Când îmbătată de îmbrățișarea mută
Tu fericită mi-ai șoptit pierdută.
Nunuto, numai tu, doar tu poți să-nțelegi
Calvarul unei inimi pribegi
Cu ochii tăi divini
Durerea mi-o alini
Și toată deznădejdea mi-o dezlegi.
În lumea asta plină de păcate
O inimă doar pentru tine bate
Nunuto n-o zdrobi
Mereu te va iubi
Întreaga viață sclavă îți va fi
Sensul versurilor
Piesa exprimă un dor profund și o iubire absolută față de o persoană numită Nunuto. Vorbitorul se simte legat de această persoană printr-un devotament total, fiind dispus să-i fie sclav pe viață.