Când înfloresc pe alei crinii
Și dorul te cheamă în lumea de dor
Vino sub vraja luminii
Să vezi cum visele mor.
Vino zglobie între flori
De dor să mă pierd
Și să te dezmierd.
De uiți de tot ce-i sub soare
Și cu o sărutare să-mbeți ființa mea
Iar deziluzia amară, de-o fi să te doară
Atunci nu uita.
Să nu te-ncrezi în iubire
Și nici speranțe să n-ai
Căci visul e o amăgire
Jyra, Jyra!
Dăruie-ți gura ta dulce
Tuturor în nopți de mai,
Dar sufletul niciodată,
Nimănui, să nu-l dai!
Să nu te-ncrezi în iubire
Și nici speranțe să n-ai
Căci visul e o amăgire
Jyra, Jyra!
Dăruie-ți gura ce îmbată
Tuturor în nopți de mai
Dar sufletul niciodată
Nimănui, să nu-l dai!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dezamăgire profundă față de iubire și avertizează asupra iluziilor și amăgirilor pe care le poate aduce. Îndeamnă la prudență în oferirea sufletului și la neîncredere în promisiunile iubirii.