El nu află de tine niciodată…
Și nu privea surâsul tău…
Răspunde-mi tu, micuța fată…
Era mai bine, ori era mai rău?
Mă simt sfârșit,
Când nu te văd o seară…
Privirea ta e viața mea,
Și când te văd îmi vine-n minte iară,
Să fiu departe, să te pot uita.
De ce te uiți la mine?
Atunci când trec prin calea ta
Căci eu mă tem de tine
Și-mi frânge inima.
De ce te uiți la mine?
Și când adorm cu tine în gând
De ce? căci pentru tine,
Ma scoți din vis plângând.
De ce privesc în urmă?
La fiecare pas…
Și gând vorbesc de tine,
Se stinge al meu glas…
De ce te uiți la mine?
Atunci când trec prin calea ta…
Căci n-am să pot vreodată,
Să uit privirea ta…
De ce privesc în urmă?
La fiecare pas…
Și gând vorbesc de tine,
Se stinge al meu glas…
De ce te uiți la mine?
Atunci când trec prin calea ta…
Căci n-am să pot vreodată,
Să uit privirea ta…
Sensul versurilor
Piesa exprimă o obsesie față de privirea unei persoane, generând teamă și amintiri dureroase. Naratorul se luptă cu dorința de a uita, dar este constant atras înapoi de această privire care îl bântuie.