1. Doamne, ce perversă-i lumea
Cu cine-mi împărțeam eu pâinea
Împărțeam pâinea jumate
Cu dușmanii mei de moarte
Doamne, cât de rea e lumea
Cu cine-mi împărțeam eu pâinea
Împărțeam pâinea jumate
Cu dușmanii mei de moarte.
Refren:
Să usuce mâna mea
De-oi mai da la careva
Și să-mi cadă mâinile
Cum cad toamna frunzele mai.
2. Așa-i omul dușmănos
După ce-l ridici de jos, mai
Îi dai mâna să se ridice
Și nici mulțumesc nu zice.
Refren:
Să usuce mâna mea
De-oi mai da la careva
Și să-mi cadă mâinile
Cum cad toamna frunzele mai.
3. Nu mă uit la fața lui
Nici la haina omului, mai
Nu am să decad după toale
Eu i-am dat la orisicare.
Refren:
Să usuce mâna mea
De-oi mai da la careva
Și să-mi cadă mâinile
Cum cad toamna frunzele mai
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea față de oamenii care, după ce au fost ajutați, se dovedesc a fi dușmănoși și nerecunoscători. Vorbitorul regretă că a împărțit cu ei și jură să nu mai repete greșeala.