Am plecat departe-n astă lume
Că mi-i tare dor, nu am cui spune
Zile grele, zile bune
Am și port mereu cu mine
Un creion și-o coală de hârtie
De-i bine ori rău nu știu
Dar seară de seară scriu
Că mi-i dor de tine, Românie.
Am călcat prin locuri nebătute
Și-am trăit și vrute și nevrute
Mă lua fiorul iară
Bătea vântul dinspre țară
Parcă-mi aducea miros din vie
Doamne, departe eram, când plângeam și-mi spuneam
Că mi-i dor de tine, Românie.
Mi-o fost greu pe unde m-au dus pașii
Și-am fost și eu ca toți românașii
Că trudesc pe bani puțini
Își duc viața-ntre străini
Câte-ndură, Dumnezeu mai știe
Dar și când n-or mai răbda
Acasă s-or înturna, că le-i dor de tine, Românie.
Mamă Țară, fă cum știi, și adună-ai tăi copii
Că au loc pe strămoșeasca glie
Oricâți bani or fi adunat
Tot cu lacrimi i-o udat
Că le-i dor de tine, Românie.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund de țară al unui român plecat în străinătate. Versurile descriu greutățile vieții departe de casă, amintirile legate de România și speranța de a se întoarce într-o zi.