A fi om îi lucru mare,
A și domn îi o-ntâmplare.
A fi om îi lucru mare,
A și domn îi o-ntâmplare
Că domn poate fi oricine,
Dară om cui îi stă bine, omule.
Să fii domn nu-i o mirare,
Să fii om îi lucru mare,
Să fii domn nu-i o mirare,
Să fii om îi lucru mare,
Să fii mare nu-i nimică,
Omenia te ridică, omule.
Omu’ hâd cu haine bune,
Îi ca grâul cu tăciune,
Omu’ hâd cu haine bune,
Îi ca grâul cu tăciune
Omu’ fain cu haine răle,
Tăt îi stă bine cu ele, omule.
Cine-i om de omenie,
Nu grăiește ce nu știe,
Cine-i om de omenie,
Nu grăiește ce nu știe,
Care-i om îl poți să-l știi,
Numa’ să prind-a grăi, omule.
Lume nu mă judeca, măi,
Pân’ ce mi-am trăit viața, măi
Lume nu mă judeca, măi,
Pân’ ce mi-am trăit viața, măi
Judecă-mă de-oi muri,
Când n-oi mai pute’ iubi, da omule.
Judece-mă Dumnezeu,
De-o fost bine, de-o fost rău, da omule.
Sensul versurilor
Piesa subliniază importanța omeniei față de statutul social. Ne îndeamnă să nu judecăm pe nimeni până nu-i cunoaștem viața și să ne concentrăm pe a fi oameni buni.