Prietenii mei, îmi știu numele
Nici păcatele, și nici toate grijile.
Că am vrut și eu un sfat, în fața Lui Dumnezeu
Da’ tăt satu’ m-a aflat, de la prietenu’ meu
Că de prieteni s-o umplut, podu’ și cu sacu’ meu
La mâna de te-o avut, toți te-o dat la greu.
Cum are omu de rând, mici păcate am și eu
Da’ de asta nu mă plâng, mi le iartă Dumnezeu.
Prietenii mei, cu care am băut
Și-am chefuit mai mult, pe două vorbe m-o vândut.
Că am vrut și eu un sfat, în fața Lui Dumnezeu
Da’ tăt satu’ m-a aflat, de la prietenu’ meu
Că de prieteni s-o umplut, podu’ și cu sacu’ meu
La mâna de te-o avut, toți te-o dat la greu.
Eu am rămas cu ale mele
Ei cu vorbe mari si grele, măi.
Prietenii mei care o pornit la drum
În loc de rămas bun: „Dă-l încolo de nebun”.
Că am vrut și eu un sfat, în fața Lui Dumnezeu
Da’ tăt satu’ m-a aflat, de la prietenu’ meu
Că de prieteni s-o umplut, podu’ și cu sacu’ meu
La mâna de te-o avut, toți te-o dat la greu.
Că de prieteni îs satul
Că amu’ m-o scos și nebun.
Prietenii mei, la mine nu se uită
Și nici nu mă ascultă, când am o zi mai urâtă.
Că am vrut și eu un sfat, în fața Lui Dumnezeu
Da’ tăt satu’ m-a aflat, de la prietenu’ meu
Că de prieteni s-o umplut, podu’ și cu sacu’ meu
La mâna de te-o avut, toți te-o dat la greu.
Au ochi de mine de mi-e bine
Da’ apărarea nu mi-ar ține
Omu’ ce vorbește rău
Își vorbește neamu’ său
Că nu are Dumnezeu
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea profundă față de prietenii care l-au trădat pe narator. El se simte singur și înșelat, realizând că aceia pe care îi considera prieteni l-au vândut și l-au abandonat la greu.