1. Bună dimineața, soare, of, inima mea,
Astă seară iar la culcare, m-am gândit la ea,
Și-am băut de supărare, au, aaaof,
Că mândra-i în depărtare.
R. Dulce ca mierea-n stupină,
Harnică-i ca o albină,
Da’ mă înțeapă repejor, of,
Că la noapte dau să mor, mai.
2. Aseară-am bătut în poartă, of, inima mea,
Și două zăvoare odată o pus după ea,
N-o dat nici doi bani pe mine, aaaof,
M-o lăsat ca pe… un câine.
3. Și a doua zi la apă, of, inima mea,
Mândra mea dădea la coarbă c-o oftare grea,
I-am ridicat o căldare, aaaof,
Și mi-o dat o sărutare.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unui bărbat părăsit de iubită, care se simte singur și nefericit. El își amintește de momentele frumoase petrecute împreună, dar și de respingerea suferită, oscilând între disperare și o vagă speranță.