Bade Ioane m-am gândit să-ți fac
Un cântec nou de ți-ar mai fi pe plac
Bade Ioane m-am gândit să-ți fac
Un cântec nou de ți-ar mai fi pe plac.
Stimate domnule parlamentar
Deci ieri citit-am în ziar
La rubrica vânzări și cumpărări
O știre ce mi-a dat fiori
Un tânăr sănătos din Baia Mare
Își oferea rinichiul spre vânzare
Contra o sumă în valută foarte mare
E bine lumea de-acuza disperării
Să-ți faci o marfă din organe
O chestie corectă mi se pare
Într-un context de furturi și emigrări.
Stimate domnule parlamentar
Aflat-am de-asemeni din ziar
Că o familie de-americani
Doreau să înfieze un copil pe bani
Între zero și 3 ani se preciza
Exclus țigani
Și pentru a dobândi un pui de om
Ofereau o valută de comision
Fiind tot o dată dispus să finanțeze
O tânără gravidă ca a voiajeze
O chestie deșteaptă între paranteze
Îți vinzi în Turcia nevasta
Concluzia-n că lumea asta
E totul de vânzare.
Unii-s vând rinichii
Alții vând ridichii
Unul își vinde ochiul
Alții vând deochiul
Unii-s vând amorul
Alții vând coșorul
Unii-s vând copilul
Alții automobilul
Unii-s vând știința
Alții conștiința
Și nu e rău așa zic eu
Că poți să vinzi doar ce-i al tău
Hai să reținem:
Poți să vinzi doar ce-i al tău
Dar resentarea cea mai tare
La regula de dinainte
A actului numit vânzare
Este că țara nu și-o vinde
Decât acel ce țara n-are
Să nu mai pierdem timpul în zadar
Stimate domnule parlamentar
Nu vreau să mai reiau citatul
Bazat în act decât tratatul
Semnat are -unspe emanații
Produs al epocii de aur
Acel cu zâmbet de balaur
Acum cu nume de ocară
Ion fără de țară…
El e Ion… fără de țară.. el e Ion..
Sensul versurilor
Piesa critică starea societății românești, unde totul pare a fi de vânzare, de la organe la copii, culminând cu ideea că doar cel care nu are țară o poate vinde. Se aduce în discuție corupția și lipsa de patriotism.