Nu mai am pe nimenea
Sunt străin ca pasărea
Ca omul ce l-am iubit
S-a dus și n-a mai venit.
Of, of de necaz și de durere
Eu blestem zilele mele.
Of, of o zi bună la o mie
Nici cum mai e nu se știe.
De luni de zile tot oftez
Mă gândesc la omul cel iubesc
Fir-ai să fii tu de viață
M-ai luat ultima speranță.
Plâng și nu pot să mă stăpânesc
Mă gândesc la omul cel iubesc
Fir-ai să fii tu de viață
M-ai luat ultima speranță
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă cauzată de pierderea unei persoane dragi. Vorbitorul se simte singur, blestemă viața și își deplânge soarta, incapabil să depășească suferința.