Frumusețea ta, n-o pot egala, nici cu un diamant, cu nimic altceva.
Nu pot respira, în prezența ta, cred că mi-ai furat inima.
Îmi placi așa de rău, mor de dragul tău, simt că amețesc, doar atunci când te privesc, sărută-mă cu foc, simt că nu mai pot, hai nu mă lăsa că mor de gurița ta.
Frumusețea ta, n-o pot egala, nici cu un diamant, cu nimic altceva.
Nu pot respira, în prezența ta, cred că mi-ai furat inima.
Frumusețea ta, n-o pot egala, nici cu un diamant, cu nimic altceva.
Nu pot respira, în prezența ta, cred că mi-ai furat inima.
De tot mă înnebunești, atunci când îmi zâmbești, nu mă lași deloc, simt că îmi ia inima foc, nu știu ce îmi faci, că rău mă atragi, o iubire curată, n-am mai simțit niciodată.
Frumusețea ta, n-o pot egala, nici cu un diamant, cu nimic altceva.
Nu pot respira, în prezența ta, cred că mi-ai furat inima.
Frumusețea ta, n-o pot egala, nici cu un diamant, cu nimic altceva.
Nu pot respira, în prezența ta, cred că mi-ai furat inima.
Frumusețea ta, n-o pot egala, nici cu un diamant, cu nimic altceva.
Nu pot respira, în prezența ta, cred că mi-ai furat inima.
Frumusețea ta, n-o pot egala, nici cu un diamant, cu nimic altceva.
Nu pot respira, în prezența ta, cred că mi-ai furat inima.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o admirație profundă față de frumusețea unei persoane, până la punctul de a simți o dependență emoțională. Naratorul se simte copleșit de prezența persoanei iubite și incapabil să o compare cu orice altceva valoros.