Cristi Jr – O Poveste În Doi

M-am stins sub privirea ta,
Dar s-a terminat
O poveste, și 2 ochii
Lacrimi s-au vărsat.
Întuneric, frig și pustiu afară
Ți-ai dori să doară
Faptul că te-a adus să dispară
Ți-ai,
Dori să fii o fiară
Să nu simți, să lași, să moară,
Pas cu pas,
Sentimentul ce te ține în impas,
Ca un vals men,
Pe un pipien compas,
Pe atât de fast, atât de fals
Dintr-o fire mai rebelă acuma ești retras
Ți-ai dorii să ai un nas,
Și să fugi pe pași de dans,
Să ieși din balans
Fără urmă de expans,
Să-i spui adio bun rămas,
Să pui mâna pe trăgaș
Să încarci, și să tragi,
Dar nu faci decât să pari
Eroina, chiar m*****,
Să te scoată din rutină
Că,
Nimic nu m-ai alina,
Starea ta infirmă,
Ce te duce spre ruină
Când îți e fixată pe retină
Ochii ei, chipul ei de înger
Îți torturează inima
Știu, asta e crâncen.
Dorul m-a cuprins din nou,
Când mi-am amintit,
Lacrimi, zâmbete, mă dor
Dar totul s-a sfârșit. X2.
Când povestești de voi,
Spui că a fost o joacă,
Acum de ce te folosești de o mască
Să descrii,
Fiecare gest, cuvânt în nopțile tarzii
Fiecare gând,
Știi ce te făcea să fii,
Luceafăr între stele și muză în poezii,
Hai nu minți,
Că știi,
Că nu-i ardea de jocuri, sau prostii
Vroia să-i devii soție și mama la copii
Că dintre mii de zâmbete,
Al tău va strălucii,
Și peste zi, când noaptea v-a veni,
E trist,
Că tot ce a fost s-a stins,
Da,
Astai doar coșmarul dintr-un vis,
Ce nu de mult a fost un paradis
Pentru care nu ți-a trebuit,
Nici măcar un compromis. X2.
Dorul m-a cuprins din nou,
Când mi-am amintit,
Lacrimi, zâmbete, mă dor
Dar totul s-a sfârșit. X2.
Da,
Multe zile,
Reflectate în pupile,
Dilatate de pastile
Ce mă fac să compun file,
Despre clipele divine,
Despre fișele sublime,
Ce,
Eclipsă sau minciunile stabile
Rău cu rău,
Dar mai bine e cu bine,
Pentru mine,
Că am îndurat prea multe patimi,
Și vreau iertare-n da tine,
Departe de,
Pasul de pe margine,
Ce mă duce-n pierdere
Că nu mai am încredere-n iubire
Sau regret de ce, să îmi ceară verdele,
C-am predat ștafetele,
Din regie din amplante,
Actorie fie, să îți fie ție bine
Și-o prostie,
Că dispar, fără farmece magie
Din trecut, până-n veșnicie
Și rămâi o amintire mută de uimire,
Că din mire,
În altar la mănăstire,
Te vreau ștearsă din privire,
Și uitată printre rime.
Dorul m-a cuprins din nou,
Când mi-am amintit,
Lacrimi, zâmbete, mă dor
Dar totul s-a sfârșit. X2.