Am iubit și eu odată-n viața mea
Cum n-am mai iubit, Doamne, pe nimenea
Într-o clipă blestemată
M-am îndrăgostit de-o mare vagaboantă.
Am iubit și eu odată-n viața mea
Cum n-am mai iubit, Doamne, pe nimenea
Într-o clipă blestemată
M-am îndrăgostit de-o mare vagaboantă.
Dragostea de vagaboantă
Nu se uită niciodată
Am iubit doar cu sufletul curat
Dar perversa rău m-a înșelat.
Dragostea de vagaboantă
Nu se uită, da’ nu se uită niciodată
Am iubit-o cu sufletul curat
Și perversa rău m-a înșelat.
Femeia-i lapte și miere
Numai dacă-i faci plăcere
Ea e soarta și norocul
Dar arde mai rău ca focul.
Femeia-i lapte și miere
Numai dacă-i faci plăcere
Ea e soarta și norocul
Dar arde mai rău ca focul.
Dragostea de vagaboantă
Nu se uită niciodată
Am iubit doar cu sufletul curat
Dar perversa rău m-a înșelat.
Dragostea de vagaboantă
Nu se uită, da’ nu se uită niciodată
Am iubit-o cu sufletul curat
Și perversa rău m-a înșelat.
Am iubit și eu odată-n viața mea
Cum n-am mai iubit, Doamne, pe nimenea
Într-o clipă blestemată
M-am îndrăgostit de-o mare vagaboantă.
Am iubit și eu odată-n viața mea
Cum n-am mai iubit, Doamne, pe nimenea
Într-o clipă blestemată
M-am îndrăgostit de-o mare vagaboantă.
Dragostea de vagaboantă
Nu se uită niciodată
Am iubit doar cu sufletul curat
Dar perversa rău m-a înșelat.
Dragostea de vagaboantă
Nu se uită, da’ nu se uită niciodată
Am iubit-o cu sufletul curat
Și perversa rău m-a înșelat
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei iubiri trădate de o femeie considerată 'vagaboantă'. Naratorul exprimă regretul și suferința cauzate de această experiență, subliniind faptul că dragostea pentru o astfel de persoană nu se uită niciodată.