Așa e omul, fiecare pentru el
Când mi-a cerut ajutor, n-am făcut la fel
M-au dezamăgit prietenii mei
Niciodată nu mai cer nimic de la ei..
Sunt supărat și supărat
Voi fi cât voi trăi
Că n-am știut să îmi aleg prietenii
Azi am văzut
Că la necaz nimeni nu-ți ține parte
Toți m-au uitat și m-au dat la spate
Așa e omul, fiecare pentru el
Când mi-a cerut ajutor, n-am făcut la fel
M-au dezamăgit prietenii mei
Niciodată nu mai cer nimic de la ei..
Pentru prieteni
Ușa mea a fost mereu deschisă
Dar ușa lor
Pentru mine a fost închisă
Din casa mea ei au plecat
Cu sufletu-mpăcat
Eu de la ei necăjit și supărat
Așa e omul, fiecare pentru el
Când mi-a cerut ajutor, n-am făcut la fel
M-au dezamăgit prietenii mei
Niciodată nu mai cer nimic de la ei..
Sunt supărat și supărat
Voi fi cât voi trăi
Că n-am știut să îmi aleg prietenii
Din casa mea ei au plecat
Cu sufletu-mpăcat
Eu de la ei necăjit și supărat
Așa e omul, fiecare pentru el
Când mi-a cerut ajutor, n-am făcut la fel
M-au dezamăgit prietenii mei
Niciodată nu mai cer nimic de la ei..
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea profundă a naratorului față de prietenii săi, care l-au abandonat la nevoie. El reflectă asupra naturii umane egoiste și a lipsei de reciprocitate în relațiile sale, simțindu-se trădat și singur.