Iubeam și eu cândva doi teniși,
Am dat pe ei doi cincizeci.
Plângeam când îi vedeam în vitrină,
Plângeam când îi vedeam dați cu aspirină.
Plângeam când îi vedeam întâmplător
La altul în picior.
Dar astăzi cred că m-am îndrăgostit,
Nu sunt papucii mei frumoși,
Dar mi-am găsit niște Converse.
N-o să-mi uit niciodată papucii
Care mi i-a luat tușii.
Sensul versurilor
Piesa descrie amintirea nostalgică a unei perechi de teniși mult iubiți, pierderea lor și înlocuirea cu o nouă pereche de Converse. Vorbește despre atașamentul emoțional față de obiecte și despre cum amintirile pot fi legate de lucruri materiale.