Cretzu – Sfidând Soarta

CreTzu – Sfidând soarta (Album „Echilibru”).
Eu vreau s-o ard vesel, soarta mă trage-n piept,
Copii de după 2000 vor să mă-nvețe rap,
Nu mi-e rușine că am trăit de azi pe mâine,
Ei nu s-au bucurat niciodată la un colț de pâine.
Lichior Tănita, bani luați de la Caritas
Bomboane Cip, poker cu 5 cărți, cip, pas,
Mi-am luat neveu-n pi*da, că asta-i des în cartier,
Pe atunci tu nici nu intrai în calcul, ca un decretel.
Copil puțin tembel în mână c-o vafă și Fanta
Băieții mai mari mă trimiteau să le duc găleata
Și am sfidat soarta și-am dat „n” sticle gata
Și poate aveam și bicicletă, dacă trăia tata
Vorbesc de sărăcie, sunt foarte conștient, e clasic,
Da’ nu e pentru tine, sclav cu inimă de plastic,
Am umor sarcastic, sunt un actor groaznic,
Trăiesc fantastic, trist destin de crainic.

R:
Timpul nu ne schimbă, i-am sechestrat secundaru’
Hai ridicați paharu’ să ne înecăm amaru’
Banii nu ne schimbă, nu ne-au legat niciodată
N-o să ne despartă, n-avem inimă de piatră (x2).

Bărbați adevărați rezolvă tot cu vorba,
Degeaba ești laș, ca opoziția din Moldova.
Oamenii mei rup norma, mă f*t pe ei de bani
Și-n ritmu’ asta nu pot să duc mai mult de 10 ani.
Am fu*ut multe pi*de exclusiv c-aveam trupa,
Și-am fu*ut multe pi*de care-și sunau prietenu’ după.
Speriate de iubire, că ultima dragoste-a durut,
Vor să mă țină din scurt, le țin din scut în scurt.
De când ne băteam cu lut, am luat poziție drastică
De când pompam cu Romet luat cu țeavă maximă
De când mâncam fondante și migdale,
De când ne jucam cu tubu’, cu tubu’ prietenei tale
Și ne curgeau bale-n boxă, da’ pi*da era pe stop
Și-acum are doi copii cu cel mai prost din bloc
N-ai auzit povești, le scriu pe viu, sunt pești
În zodia fiarei, îți zic e super tare când trăiești.

R:
Timpul nu ne schimbă, i-am sechestrat secundaru’
Hai ridicați paharu’ să ne înecăm amaru’
Banii nu ne schimbă, nu ne-au legat niciodată
N-o să ne despartă, n-avem inimă de piatră (x2).

N-am iubit niciodată, da’ fiind copii ne amăgeam
La modu’, pietre-n geam, sunam la ușă și fugeam
Băieții de la bloc s-acolo, forjează vin alcoolu’
Doar prea mult asfalt încins le mai schimbă decoru’
Ce mi se părea de mult prea complicat de simplu
Și-am înțeles că D-zeu înseamnă echilibru,
Dar uneori uit, stresat că-n fapt sunt singur
Că nu mai e mult și-mi pleacă frații, de fapt sunt sigur.
Chestia e că nu-s făcut să m-adaptez nicăieri
Și-s mult prea puține lucruri în care mai găsesc plăceri.
Până mai ieri vindeam borcane să-mi iau corn cu ciocolată,
Și-ascultam rap fascinat de-njurături și stradă;
Săltat de gardă pentru graff’, nu știu să desenez,
Și-am să vă iau în p**a tot, teancul de amenzi!
Timpul e nemilos cu noi, nu mai are răbdare
Deși trist și tare inima bate în continuare.

R:
Timpul nu ne schimbă, i-am sechestrat secundaru’
Hai ridicați paharu’ să ne înecăm amaru’
Banii nu ne schimbă, nu ne-au legat niciodată
N-o să ne despartă, n-avem inimă de piatră (x2).