Capu’ meu e-un car de nervi
Când vine-i tras de cai și când pleacă-i tras de melci
Voința de schimbare ține până iar îi dau rewatch
Și-mi amintesc din nou în ce c***t zilnic tre’ să te bagi
Zilnic sfarmă falci
Iau gânduri și idei și le torn ca pe plăci
Uneori s-acopăr timpu’, alteori s-acopăr plăgi
Mă f*t în toate, căci
Aș putea să-mi permit luxurii, dar las ce am prin barăci
Să scuip tot ce simt e musai
Uneori m-ajută și mă lovește-n bullseye
Nu-ți tre’ nimic, important impuls să ai
Universu’ n-are treabă și lucrează non-stop for you
Ce mizerie, m****s pe-orgoliu
Oameni vin și se duc ca filele-n portofoliu
Temeri și angoase, ca pumnale-nfipte-n coaste
Tu îți vezi de ale tale când io văd de ale noastre
Plimbarea mea de seară tulburată de panică
Îmi trebuie un psiholog, pentru mine lumea-i mică
Bipolar, am sărit din trip normal în timp polar
Nu-s imoral, poate prea deep mental
Și nu-mi face bine când mă simt sedimentar.
Mi-au zis: „N-o să-i pese nimănui de ce c***turi spui”
Mm, poate au avut dreptate, da’ ce-nseamnă să-ți pese?
Nu simt oameni aproape nici în viață, nici în piese
Simt oamenii aproape doar când prezint interese.
Și-ncă mă mai păcălesc
N-a fost vreodată-o problemă să mă resemnez
Nu simt nevoia să mă restartez
Am crescut vagabond și-acum mi-e greu s-o resetez
Repet des, ceva ce tot dezmembrez
Îmi place și vara-n livezi și iarna-n zăpezi
Ți-aș da la sfaturi, n-ai avea timp să notezi
Dar știu că te doare-n p**a și de ce să m-obosesc?
Toba grea, viața rea și pola mea
Uneori când mă-mbăt, abia atunci încep a bea
A, na, diri diri da
Caută în tine ceva ce te va schimba
De preferat în bine, fiindcă am mai zis-o odată
Tot ce-i rău vine, fără să fie chemat
Versu’ meu, trece prin kevlar
Dar nu poa’ să treacă de particular.
Mi-au zis: „N-o să-i pese nimănui de ce c***turi spui”
Mm, poate au avut dreptate, da’ ce-nseamnă să-ți pese?
Nu simt oameni aproape nici în viață, nici în piese
Simt oamenii aproape doar când prezint interese
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară cu sentimente de alienare și resemnare. Artistul se simte prins într-un ciclu vicios, conștient de problemele sale, dar incapabil să le depășească, simțind o deconectare de ceilalți și o lipsă de sens.