Deschide ochii larg să vezi spre cel ce minte
Și să vezi mai clar cum dreptatea se vinde,
Și se cumpără cu bani obținuți din combinații,
Din afaceri deschise, zero vizibil și relații.
Dreptatea nu e oarbă, e surdo-mută,
Vede tot dar nimeni n-o ajută, n-o ascultă.
Nu mai știe nimeni pe care parte se culcă,
Pe cine sprijină, pe cine-ncurcă, pe cine-nchide.
Ani fără motive și pe cine ține liber o viață-n crime,
Se armează-n drepturi până nu mai trece nimeni.
Politic vorbind, nu mă pricep,
Dar se vede cu ochiul liber că nici ei
Au permisiuni în a legifera dar nu au studii,
Analfabeți ajung miniștrii se fac de c***t în public.
Nu mă vând ca tarfele pe publi,
Rămân la aranjat de rime gen culorile-n cub Rubik.
Mult prea under pentru cât puteți fura,
E greșit să mă întreb, oare cât puteți fura?
Glezne goale și un blug mulat,
Epilat din cap până-n picioare, ce bărbat!
Ce bărbați? Bună-ntrebare.
Pizde cu c****, prinse-n fermoare.
Selfie în baie, upload pentru like și inimioare,
Ultima moare speranța, doar că moare dimineața.
Dacă viața ar fi un film, aș zice „Ce film prost e viața”.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dezamăgire profundă față de starea societății, corupție și ipocrizie. Viața este comparată cu un film prost, plin de nedreptăți și falsitate. Artistul critică politicienii și superficialitatea din jur.