Mo: Foca, știi la ce mă gândeam?
Foca: Bere, țuică, savarine?
Mo: Da, și asta da, da mai mult e despre tine.
Foca: Ce?
Mo: Că n-ai fost de când ne știm niciodată în vacanță. N-ai făcut o aroganță. Să lași lucru, să iei sucu-n pahar cu umbreluță și să pleci să stai la soare cu durere fix la p***.
Să mergi prin lume lung cam cât ești tu de lat, să uiți un timp de ce-ai stricat și ce-ai de reparat.
Foca: Ești foarte poetic! Da n-am timp să mă duc nicăieri, n-am nici când și mai ales nu am cu ce! Dacă nu lucrez, cine plătește cheltuielile? Tu ești dus cu pluta! Dar eu ne țin pe linia de plutire de când ne știm, astea-s rolurile.
Mo: De când ne știm, de 7 ani încoace, parcă a trecut doar un pic de când mai apăsat atât de sexy pe buric! Ții minte când m-ai resetat, când ai crezut că-s defectat și tot fac fițe! Da eu pe bune chiar vedeam o p*** roz din fier cu luminițe! Sau atunci cu bila, când am crezut că ascunde ceva fin (poate-i țuică, poate-i vin, poate-i pipi de rechin) sau mai ții minte când l-am deprimat pe robotu’ ăla intrus cu schema mea selectă! (Când pun ochiu-n lunetă, curăț tot de pe planetă!) Când am descoperit pufosenia, diabetu’ ăla din blăniță cu năsuc (haa, te pup, te pup!) Când ți-ai tras asistent, mi-am făcut și eu un STO! să nu fiu mai prost ca tine STO! (bea cu mine!) ne-am întâlnit cu moartea și cu polițiști vânzători, roboți psihopați și extratereștri fără picioare, nemorți, șaormari, obezi și ghicitoare. M-am virusat, da’ am rămas în picioare, am naufragiat dar am scăpat și am explorat deșerturi și tărâmuri înghețate, spațiu plin de meteoriți și planete îndepărtate, dimensiuni paralele în care și tu erai muiere! Am băut dar am condus treaz, am gătit și am făcut haz de fața ta de prost!
Foca: Ce?
Mo: Hiahihia, necaz! Am călătorit cu mașina timpului pierdut, am fost înghițiți de un monstru în care m-am f****! Am rezolvat mistere de orfelinat, am făcut modă cu adevărat, trucuri de magie cu CARTEA CĂRȚILOR, la examen ca doi elevi vai de MORȚII LOR! Am tras tare cu tunu’, am trecut prin c***, pipi și-am salvat chiar și Crăciunu’, am salvat și candacii ca să nu avem regrete și am fost primii care au avut castravete! Pentru mine, Foca, tot ce-am trăit împreună, Foca, a fost de neuitat. Așa că am pus un dolar de fiecare dată când te-am disperat, ai rezistat ca un campion. Poftim, ți-eram dator! 1 milion, meriți un concediu, prieten adevărat! Îți mulțumesc pentru cât m-ai suportat! Pa, Foca! Să te distrezi pe unde mergi. Rămâi cu bine!
Foca: Mediocrule! Vrei să vii cu mine? hahahihahaha!
Sensul versurilor
Un robot își amintește cu drag de aventurile trăite alături de prietenul său, Foca, de-a lungul a 7 ani. Îi oferă o sumă de bani considerabilă, strânsă de-a lungul timpului, pentru a-l trimite în vacanță, drept mulțumire pentru prietenia și suportul acordat.