Mo: Ce faci, Foca?
Foca: Da bine, Mo, uite!
Mo: De uau uau uau, cât abecedar!
Foca: Ordinarule, e o carte de psihologie!
Mo: Și ce e fina foaia? Sau ce faci cu ea? E cu rețete?
Foca: E o carte de psihologie.
Mo: Ai tăcut și mi-ai făcut un sandwich!
Foca: E o carte de psihologie, învăț să mă autohipnotizez.
Mo: Ahaa, păi atunci autohipnotizează-mă pe mine!
Foca: Nu am cum, pot doar să te hipnotizez!
Mo: Așa, simplu, fără auto, bine dacă nu mă-nșeli!
Foca: Urmărește pendula!
Mo: Da, ține-o fix, escaladami-ai p***a!
Foca: Ți se face somn… spune-mi ce vezi?
Mo: Păi văd o arătare cu meclă de cerșetoare, gen tampon cu aripioare, între țâțe are păr, din ureche curge zăr și se apropie mirată transpirând un sos de ceapă!
Foca: Orice ai face, să nu faci ce-ți zice!
Arătarea: Papă savarina!
Mo: Știu eu cum să procedez, la ispite nu cedez!
(Mo papă savarina!)
Mo: Mai adu, mai ai? A, Foca?
Foca: Ai cedat!
Mo: Da, da, da!
Foca: Mediocrule, urmărește lumina verde!
Mo: Da, așa facem!
(Dar sunt două lumini, una roșie și una verde. Mo, din păcate, o alege pe aia roșie)
Foca: Spune-mi ce vezi!
Mo: Pe mine, dar nu-s io.
Foca: Cretinule, nu te atinge!
Mo: Hahaha, nu te atinge! Aaa, Foca!
(Clona lui Mo era roșie și avea țepi)
Mo cel rău: Te tai, te feliez, cu talent te decupez!
Mo: Repede, Foca, fă ceva!
Foca: La numărătoarea mea te vei trezi! 1
Mo cel rău: Te tai, te tai!
Foca: 2, 3!
(Mo cel rău îl lovește pe Mo)
Foca: Ești bine, mă, sfeclă?
Mo: Da, da, da, da!
Foca: Sigur?
Mo: Da, da, da!
Foca: Hmm, hipnoza vieții!
Mo: Te tai!
PUNCT!
AI TĂCUT ȘI MI-AI FĂCUT UN SANDWICH!
Sensul versurilor
Un dialog absurd între Mo și Foca despre hipnoză, care degenerează într-o confruntare cu o clonă malefică a lui Mo. Piesa explorează tema subconștientului și a tentațiilor într-un mod umoristic și suprarealist.