Ea singură cu ea
Ea a ales singurătatea.
Toți au nevoie de ea
Dar ei nu-i trebuie nimic.
În ochii ei vezi o lume deschisă,
În care poți citi ușor
Că ea nu va aparține niciodată nimănui.
Ea mereu tace, dar are zâmbet frumos.
Ea mereu tace,
Dar poate nu are cuvinte.
Ea mereu te privește
Poate vrea un răspuns.
Ea mereu știe
Dar nu răspunde.
Nu prea o înțelegi,
Pleacă mereu
Și se întoarce surprins.
Atunci când pleacă,
Începi a număra
O zi, două
Lunile..
Și îți pare că iată revine,
Și-ți pare că e iar cu tine,
Mai ai de așteptat puțin.
Dorești să crezi,
Dorești să speri.
Însă iluziile te înconjoară.
Căci este doar un miraj,
Este doar un farmec..
Oare ce visează?
Toți vor să pătrundă în lumea ei de vise,
Toți doresc o lacrimă de la ea.
Însă ea iar va zâmbi.
Și vei vedea iar acel farmec.
Vei uita de tot
O vei vedea doar pe ea.
O vei ierta din nou
Când vei auzi glasul,
Când vei simți apropierea ei.
Și parcă iar în suflet va fi liniște,
Dar tot fiind departe.
Ea parcă-i cu tine,
Și ea nu vrea să te
înțeleagă.
Și tu iar te superi.
Și pleci în lumea ta.
Aștepți, aștepți..
Când va veni Ea.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație iluzorie cu o persoană distantă și enigmatică. Protagonistul oscilează între speranță și dezamăgire, prins într-un ciclu de așteptare și plecare, realizând că legătura este doar un miraj.