Ard când plângi iarăși pe hol
Se pare că nici azi nu am fost cel mai bun om
Ținem în noi momente ce s-au înzăpezit
Oare cine le-ar putea trezi dac-ar muri, știi.
Și-aveam adăpost mereu lângă tine, cu sau fără rost
Dar cu ce cost. lucrurile au început să meargă mai prost
Dar viața-i ca un val, și-acum mă simt cel mai tare
Fără tine, sincer, nu prea mai văd în nimic o scăpare
Și draga fată, tu mi-ai rămas în gând, fiindcă te plac, mă
Aruncă ochii o vreme-n trecut, să vedem, chiar, cin’ te-aștepta.
Un pustan cu emoții grămadă, poate prea tânăr să înțeleagă
Că un. bună, ce faci. ieșim. ar putea să ne ducă și-ntr-o decadă
Timpul curgea precum Niagara, azi e Crăciun, ieri a fost Paște
Anii treceau și, printre momente, sărbătoream și zilele noastre
Simțeam atunci, momentul nostru se naște
Departe de orice furtună care ne-a lăsat doar vraiste
Mai știi de paispe, când am încercat eu să fiu romantic
Și-am uitat focu’ sub ceainic, de șuiera ca Titanic
Am coborât grăbit la bloc s-adun ce prind și cum pot
Flori din grădini, la uși un șir de vecini supărați foc
Da’ a fost frumos, chiar a fost, lângă tine eu chiar am fost
Fericit până peste cap și liber la adăpost
Dar păcat, târziu am sesizat că s-a cam terminat
Și că ce între noi părea real odată, s-a consumat
Azi, vorbele tale-mi sună-n cap și-mi spun că..
Timpul nu iartă
Nu ne așteaptă
Ne-aruncă-n gol
Am în suflet doar toamna
Nici vara, nici iarna
Viața-i un zbor.
Îți scriu iar. bună, te salut. mi-e dor de tine, nu pot să te uit
Am încercat, jur, dar vezi tu, putea să fie mai mult
Ma credeam altfel, da-s un idiot, realizez după ce pierd tot
Sunt fix ca ăia de care râdeam, care când dau de bine strică tot
Și știi că nu pot să țin capu-n pământ când te văd
Fiindcă-s prea mândru, știu, e greșit dar parcă-i ca un drog
Dar se mai spune uneori că, cică, toate astea trec
Și-ncet, ne regăsim pe-o cale care-o să-i ținem piept
Și sunt dispus să merg lângă tine prin prăpăstii sau eșec
Chiar și fără să-ntreb dacă mergem drept, mergem drept
Cum nici tu, nici io pentru lume niciodată n-am fost perfect
Poa’ să fie soare, lună, vânt, ger, n-o să ne răpună
Mai ales că drumu’ vieții, lângă tine, e-o cursă bună
Și dacă între noi, cu timpu’ s-ar pune bruma
În secunda doi aș lua-o de parc-ar fi trecut în glumă
Azi e târziu să-mi cer iertare dar nu-i greșit să-mi cer iertare
Și n-am scris piesa pentru lume, difuzare sau difuzoare
E pentru tine și să mă vindec, am rupt dintre noi un fragment cu soare
Am pus pe coli, acoperit de nori, ploi, viscol și ninsoare
Acum mă-ntrebi dacă doare. da, fiindcă..
Timpul nu iartă
Nu ne așteaptă
Ne-aruncă-n gol
Am în suflet doar toamna
Nici vara, nici iarna
Viața-i un zbor.
Lumea mea, rece
O îmbrățișai, o aprindeai
Am în suflet doar toamna
Nici vara, nici iarna
Viața-i un zbor.
Ard când plângi iarăși pe hol
Se pare că nici azi nu am fost cel mai bun om
Ținem în noi momente ce s-au înzăpezit
Oare cine le-ar putea trezi dac-ar muri, știi
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al naratorului după o despărțire. El rememorează momentele frumoase petrecute alături de persoana iubită, recunoaște greșelile făcute și își exprimă dorința de a repara relația, chiar dacă timpul pare să fie un obstacol insurmontabil.