Stăm în același loc, la casă sau la bloc,
Cartiere (hai hai hai) vă rog, faceți loc.
Știu bine ce pot, n-o să mă vadă deloc,
Nu mă asculta prea mult că s-ar putea să ai un șoc.
Sunt în același joc, microfonu’ o să ia foc,
Am doar un singur scop, să scriu tot ce simt, ce văd.
Nu sunt nici interlop, nici pui de mafiot,
Sunt doar de cartier, în cartier asta e tot.
Trăim vremuri grele, nu-i loc de glume, nene,
Cred că înțelegi, că stai și tu în cartiere,
Și toți vrem lovele, respect n-am, nu mi-l cere,
E o mare durere, nu zâmbim de plăcere.
Băieți de la colț de stradă d-abia așteaptă-n dată,
Să treacă ca o pradă vre-un fraier, banii să-i scoată.
Cam așa e p-aici, p-aici pe la noi, vere,
Nu te speria, suntem doar din cartiere.
Refren : Vorbim tot de ele, de-aceleași cartiere,
Unde ne-am bătut și-am făcut tot ce am putut.
Știi bine că-s tot ele, cu bune și cu rele,
Sunt cartierele în care noi am crescut [x2].
Totu’ s-a schimbat, Doamne ce o să fac?
Peisaju’ e din ce în ce în ce mai rău famat,
Tre’ să bag la ciorap, ca într-un bancomat,
Să îmi iau o armă și oricine maraie, trag.
Pustii caută să iasă-n evidență,
Se bat, se înțeapă și-ajung la urgență,
E o nebunie, cică-i democrație, e de fapt dușmănie, mare ură, invidie.
Prin concerte, văd tot felu’ de fețe,
Cultivați care vor, foarte multe să mă-nvețe.
Eu nu-i bag în seamă, știi, sună ca o dramă,
Știi și tu, indiferența e cea mai bună armă.
Am rămas cu sechele, nu știu să scap de ele,
Vreau o viață liniștită, bani și putere.
Însă cu toate cele, mă lovesc chiar de ele,
De dragele noastre și mult iubite cartiere.
Refren [x2].
Străzile ne despart, teritorii se-mpart,
Ești fratele meu, da’ ești cu ăia cu care-s certat.
Prietenii se rup, tovarășii se f*,
Vorbele ce curg în vânt zilnic le aud,
Cum dau d-o sumă mare, deschid un shop tare,
Haine, cu arme albe, în accesorii sare.
(.) în vânzare, suntem dați la ziare,
Românii fură tot chiar dacă Europa-i mare,
Colțurile vorbesc, românii se-nmultesc,
Și prin toate cartierele, lupii hoinăresc,
Cred că-i ceva firesc, pentru unii nebunesc,
Cum să nu fure puștii dacă-n sărăcie cresc.
Sistemu’ pentru noi e ca un băț în roate,
Numai că la roate avem jenți de fier.
Îi rupem, frate.
Cu caracteru’ tare, cu inima de leu,
Îmi trăiesc viața, tot în cartieru’ meu.
Refren [x2]
Sensul versurilor
Piesa descrie realitatea dură din cartierele sărace, unde tinerii se confruntă cu sărăcia, violența și lipsa de oportunități. Artistul exprimă dorința de a scăpa de aceste probleme, dar și legătura puternică cu locul unde a crescut.