Am trăit frumos
Și nu-mi pare rău
Că au zburat anii mei
Barba e căruntă
Iar inima-mi cântă
Dă-u inimii ce-i al ei
Mă bucur de viață
Și-am să strâng în brațe
Tot ce este mai frumos
Eu îmi număr banii
Niciodată anii
Și nu mă las mai prejos.
Nu plâng după tinerețea mea
Că din plin m-am bucurat de ea
Trăiesc cu plăcere, dau cu mângâiere
Tot ce sufletul îmi cere
Viata e frumoasă chiar de-i trecătoare
Știu să mă bucur de ea
Caut fericirea când privesc o floare
Și mă îmbăt cu dragostea
Iubesc veselia, iubesc omenia
Și nu țin tristeția în sân
Nu arunc cu banii, îmi iubesc dușmanii
Că sunt om cu suflet bun.
Am iubit în viață omul care știe
Să împartă bucurie
Am fost ca tot omul care vrea să fie
Fericit pentru o zi
Mi-am iubit părinții, am iubit și lumea
Dar și cerul înaurat
Atunci când trăiești fără să iubești
Este un mare păcat
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o perspectivă pozitivă asupra vieții, apreciind frumusețea, bucuria și iubirea. Vorbitorul se bucură de fiecare moment, își iubește aproapele și nu regretă trecutul, considerând că viața trăită fără iubire este un păcat.