Domnilor, ce păcăleală.
România nu se scoală.
Domnilor, nu că n-ar vrea,
au lăsat-o proștii grea.
Ești copil sau om bătrân,
nu contează, eu vă spun,
că ne-au amărât cu birul,
ne smulg zilele cu firul.
Vai de biet român, săracul,
își tot peticește sacul,
măsurându-și numai golul,
I-au luat tot ghinișorul.
A rămas ca-n nouă sute,
veacul ăsta de cornute,
țara mea ca un islaz,
ce de buruieni ești azi.
O să pun mâna pe coasă,
c-am venit din nou acasă,
și cum este primăvară,
am să fac curat în țară.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea față de starea actuală a României, criticând corupția și sărăcia. Vorbitorul își exprimă dorința de a schimba lucrurile și de a curăța țara de probleme.