Am doar lacrimi pe obraz, supărare și necaz,
Ce destin amar și fără de speranță.
Ce tristă e viața mea, că nu am pe nimenea
Să-mi șteargă lacrimile de pe față. (bis)
Ref: Of, amar, prea mult amar am adunat în viața mea,
Mă zbat, dar în zadar, Doamne, căci nimenea
Nu-mi vrea binele și-mi blestem zilele,
Că lumea-i tare rea. (bis2)
Din sufletul bun ce-l am,
N-am păstrat măcar un gram
Din norocul ce mi l-a dat Dumnezeu.
Norocul îți iese în cale, dar nu-ți intră-n buzunare,
Dacă-l pierzi, îl găsești tare greu. (bis2)
Ref: Of, amar, prea mult amar am adunat în viața mea,
Mă zbat, dar în zadar, Doamne, căci nimenea
Nu-mi vrea binele și-mi blestem zilele,
Că lumea-i tare rea. (bis2)
Drumul vieții e prea scurt,
De-aș mai avea tot ce-am pierdut,
N-aș mai cere ajutor la lumea rea.
Frații-mi întorc spatele, au uitat că binele
A plecat, Doamne, cândva din mâna mea. (bis2)
Ref: Of, amar, prea mult amar am adunat în viața mea,
Mă zbat, dar în zadar, Doamne, căci nimenea
Nu-mi vrea binele și-mi blestem zilele,
Că lumea-i tare rea. (bis2)
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de tristețe și disperare față de un destin amar și o viață plină de suferință. Persoana se simte singură și abandonată, blestemându-și zilele și deplângând răutatea lumii.