Se-aude pe ulița…
– Se-aude pe ulița satului meu
un ropot grăbit de copite,
un glas de departe ce vine mereu,
un chiot de doruri cumplite!
E, poate, Iubitul, e, poate, chiar El!
Nu-mi spune că-i vântul, străine!
Căci azi eu zic: „poate” și mâine la fel,
dar poimâine, sigur că vine!
– Copila, mireasă, ce Mire aștepți?
Nu-i nimeni în Cer să mai vie.
Zadarnic spre ulița ochii-ți îndrepți,
că ulița ta e pustie!
De când adormiră părinții străbuni,
stau toate la fel neschimbate.
Ce chiot auzi tu? Ce goale minuni,
ce glas de vedenii ciudate?
– Se-aude pe ulița satului meu
un glas peste lumea deșartă.
Și iată, un tânăr, ce-L văd numai eu,
se-aruncă din șea lângă poartă!
E, poate, Iubitul, e, poate, chiar EL!
Nu-mi spune că-i vântu-n rovine!
Căci azi eu zic „poate” și mâine la fel,
dar poimâine-i sigur că vine!
AMIN
Sensul versurilor
Piesa exprimă așteptarea cuiva drag într-un sat izolat, unde speranța persistă în ciuda dezamăgirilor. Dialogul dintre credință și realitate creează o atmosferă melancolică, dar plină de speranță.