Un salut pentru sora Bianca.
Bun venit la noi în țară,
floare din Sion!
Peste munți și râuri zboară
fericitul zvon!
Căci te poartă încă-n minte
apele în mers.
Urma ta pe drumuri sfinte
încă nu s-a șters.
Încă mai sunt pași pe praguri,
șoapte de cuvânt.
Și atâtea lungi șiraguri
de-amintiri mai sunt!
O, câți martori străbătură
țara pe poteci
ca să ducă din Scriptură
viața cea de veci!
Cum porniră din Iudeea
primii ucenici,
de-au ajuns de la Pereea
pân-la noi aici.
Au brăzdat cu Vestea Bună
lumea-n lung și-n lat.
Și cu harul împreună
și pe ei s-au dat.
Cum le-au nins pe urmă pașii
secole lungi și grei!
Unde sunt acum urmașii
fraților iudei?
Ei s-au risipit în lume
ca o jertfă-n scrum.
Sângele cel fără nume
e în noi acum!
În străvechile imperii
frații lui Isus
glasul Sfintei Evanghelii
ei întâi l-au dus.
Ei ne-au dat cu inimi pline
harul salvator.
(Dacă nu l-am păstrat bine,
nu e vină lor!)
Dar în vremea cea din urmă,
peste-un duh iobag,
alți iudei din sfânta turmă
înălțară steag.
Se topeau în noi nămeții
de mesajul nalt,
ascultau solia vieții
munții din bazalt.
Biblia tăia în iureș
codrii de molid.
Răsunau pe Olt și Mureș
Psalmii lui David!
Și citeau la foc bătrânii
rugi din Canaan,
iar pe marginea fântânii-
cartea lui Ioan.
Își lua păcatul zborul
cu-ale lui cătuși
Zeci de ani Mântuitorul
a bătut la uși.
Răsună prin sate pildă
fiului hoinar.
Petru predică în tundra,
Pavel în talar.
Și acum, iubita soră,
floare din Sion,
chip de vajnică Debora,
rouă din Hermon,
stai și-ascultă cum adie
cântecul la noi,
de la marea argintie
până la Negoi.
Strânge cântecele noastre,
snopi de ghiocei,
să le duci pe cai albaștri
fraților evrei.
Strânge-le cu drag petale,
ia-le ca pe-un rod,
să le-așterni de la Magdala
până la Asdod!
Du-le fraților ca hrană,
ca un sfânt izvor,
ca s-aline orice rană
pe obrazul lor.
Și pe steagul ce-n furtună
l-au purtat cei vii,
pune cântecul cununa
peste veșnicii.
Spune-le că azi când crește
holda ce-o iubim,
tot ce e creștin privește
spre Ierusalim!
că din largi meridiane,
ca și din Carpați,
va salută milioane
de surori și frați.
Urc-apoi sub zarea dulce
dealul noii legi,
unde noi am pus pe cruce
Mielul lumii-ntregi.
Și pe culmea cea albastră,
Regelui divin
spune-I tu, din partea noastră:
„MULȚUMIM!”
AMIN
Sensul versurilor
Piesa este un mesaj de mulțumire și recunoștință adresat lui Dumnezeu și fraților evrei. Exprimă legătura spirituală dintre creștini și Ierusalim, amintind de sacrificiul lui Isus și de importanța credinței.