Ce noapte grea, ce noapte grea!
O zare de lumină nu era.
Maria suspina privind în zări,
sub cerul greu.
Și tremura la pieptul ei
Copilul-Dumnezeu.
Ce noapte grea, ce noapte grea!
În Betleem un țipăt izbucnea.
Din gene lacrimi grele picurau
ca flori de-april.
Și licărea pe orice prag
un sânge de copil.
Ce noapte grea, ce noapte grea!
Un tropot lung din vale se-nalță.
Urcau pe Ghetsimani oțele reci
mereu mai sus.
Și iată Iuda s-a oprit
la pieptul Lui Isus.
Ce noapte grea, ce noapte grea!
Un negru val în miez de zi cădea.
C-un dor neînțeles, murea Isus
nevinovat.
Și, peste nori, un cer întreg
plângea înfiorat.
Ce noapte grea, ce noapte grea!
O rază de lumină nu era.
Maria suspina, privind în zări,
cu glasul frânt.
Și-o piatră rece a căzut
pe cel mai trist mormânt.
O noapte grea, o noapte grea..
apasă uneori și-n viața ta.
O noapte de fiori,
sub nori de plumb,
sub reci poveri.
Și parcă nu mai poate fi
o rază nicăieri..
Dar într-o zi, dar într-o zi,
lumina cea de sus va răsări!
Un tunet va chema
pe cel umil,
pe cel răpus.
Și-n fața noastră, printre nori,
va străluci Isus!
AMIN
Sensul versurilor
Piesa descrie o perioadă de suferință și întuneric, evocând scene biblice precum nașterea și moartea lui Isus. În ciuda greutăților, există o promisiune a luminii și a speranței într-o zi viitoare.