Cosol – Îmi E Greață

Cosol s-a lăsat de rap,
Ba, cine te-a mințit?!
Sunt băgat în treaba asta
În morții tăi pan’ la sfârșit
N-am mai scos nimic o vreme
N-am mai dat un semn de viață
Lucrez la ceva nou de seara până dimineața.
Îmi e greață
De toți m***ții care apar pe piață
Și a doua zi dispar, precum soarele-n ceață.
Îmi e greață
De toți artiștii care (care care care)
Se leagă des de toale, parale și țâte goale.
Îmi e greață
Când văd că asculți manele la beție
Și prin piese ești mare rapper când o dai „gio giie”.
Îmi e greață
Uitându-mă la rapperii ăștia grei
Ce se cred la L.A și cântă doar pentru femei.
Îmi e greață
Când mă uit la foștii veterani
Întruna-s codoare-n mixuri și pretind că vor și bani.
Îmi e greață
De toți pustanii ce vor să se afirme
Cu texte și pretexte care le vezi doar în filme.
Îmi e greață
Când îmi dai lecții cum să trăiesc
Tu șomezi la rece când alții din greu muncesc.
Îmi e greață
Că trebuie să mă scol, să-mi fac un viitor
Alții-n morții lor, și-l fac la monitor.
Îmi e greață
De toți ăștia din lumea bună
Sparg banii într-o zi, cât câștigă altu-ntr-o lună.
Îmi e greață
Când iau pe mine, costum și cravată
Da’ stai să vezi la masă zdrențele ce vin din lumea bogată.
Îmi e greață
Frate, mă aduce la nebunie
Când văd că strâmbă din nas la ce le pun în farfurie.
Îmi e greață
Nu pot să admit, nu pot să tac
La câte fițe fac, le-aș pune tava-n cap.
Îmi e greață
Și de frate-miu, a început să mă disperere
Când văd ce-a putut să facă din el o muiere
Ai prins ideea, sticla de vin e cheia
Tu îmi spui „Nu pot să beau, nu mă lasă femeia!”.
Îmi e greață
De vestea pe care au dat-o unii,
Că în două mii doispe va fi sfârșitul lumii
Și chiar dacă va fi, doar o dată vom muri
Ce va fi, ce voi păți, într-o zi tot voi plăti.
Așa că n-are rost să mă gândesc la moarte
Că pan’ la urmă frate toți suntem plini de păcate
Și dacă nu-s iertate n-ai motiv să-ți fie teamă,
Dumnezeu te ia la el doar atuncea când te cheamă.
Îmi e greață
De românii ce vor să pretindă
Că nu-s din România și vorbesc în altă limbă.
Îmi e greață
De țiganul ce nu-și recunoaște rasa
Și țăranul ce confundă tot mai des blocul cu casa.
Îmi e greață
De cocalarii ăștia cu mult tupeu
Și de fițele lor când se dau jos dintr-un bmw’eu
De felul cum înjură doar ca să se bage-n seamă
De pitipoancele care îi admiră și îi aclamă.
Îmi e greață
Că toți încep să pomenească prin piese
Numele lor și se plâng după prințese
Le spun că le iubesc, că nu pot fără ele
Amice, fac hip-hop, în niciun caz manele!
Îmi spui dedica-mi piesa, mă iei la mișto
Doar pentru simplul fapt să mă ascult la radio (io)
Mă p*s pe ea de faimă, pe ea de promovare,
Nu sunt unul oarecare, fiindcă am onoare.
Îmi e greață
De poliție și de cei care-o respectă
Te arestează chiar dacă nu au dovadă concretă
Bagă lumea în faliment, de la atâtea amenzi
Că nu răspunzi la comenzi, sau că umblii noaptea-n benz
Orice prost intră în poliție și are grade bengoase
Nu îți trebuie multă școală (nu.), doar două clase
Au luat carnetul de șofer, bineînțeles cu bani,
Acum orice țăran are Logan, șapcă și ulan.
Îmi e greață
Că pe străzi nu există siguranță
Și când te afli în pericol, poliția e în vacanță.
Îmi e greață
Că statul român e plin de hoți
De mafioți, ce vor să ne lase pe toți în chiloți
Atacă-i dacă poți, hai, închide-le gura
Ne fură libertatea atunci când întrecem măsura
Ne ia pâinea de sub nas și ne lasă fix p**a,
Ne lasă fără casă dacă nu plătim factura.
Suntem acuzați de furt însă ei fură miliarde,
Apa se bate cu focul și orice dovadă arde
Unde se duc banii noștrii, munciți cu sudoare
La deputați în buzunare și fac din ei vile la mare.
Îmi e greață
C-am finalizat încă o piesă
Care pentru mulți, probabil e neînțeleasă
Spune tu, ascultătorul cum să nu-mi provoace greață,
Când toate sunt pe dos și tre’ să le dau pe față..
Suntem tratați de lege, cu sânge rece
Senatorul încalcă legea și spune „lasă că trece”,
Suntem în două mii zece (zece),
Noi muncim (noi muncim), când el petrece.
Noi plantăm (noi plantăm),
Noi udăm (noi udăm),
Și la final tot el culege,
De ce mă îngâni, bai ghiveci ce ce ce.

Sensul versurilor

Piesa exprimă dezgustul față de diverse aspecte ale societății românești, de la superficialitatea din industria muzicală și comportamentul elitelor, până la corupția din sistemul de stat și lipsa de valori. Artistul își exprimă frustrarea față de inegalitățile sociale și ipocrizia generală.

Lasă un comentariu