Zâmbetul de dimineață lângă cana de cafea,
Felul în care ți-a zâmbit când ai venit cu o lalea,
Bucuria ei când vede afară primul fulg de nea
Poți să le cauți cât ai vrea pentru că
Nimeni nu le are ca EA.
Nimeni nu știe să se-ncrunte așa cum face ea
Nimeni nu știe să se supere mereu pentru ceva
Nimeni nu știe să îți zică „nu” când vrei să fie „da”
Nimeni nu știe, nu poate, nu vrea
Nimeni nu le are ca EA.
Nimeni nu știe să se-ncrunte așa cum face ea
Nimeni nu știe să se supere mereu pentru ceva
Nimeni nu știe să îți zică „nu” când vrei să fie „da”
Nimeni nu știe, nu poate, nu vrea
Nimeni nu le are ca EA.
Ca EA,
Ca EA..
Felul în care te trezește prea devreme în zori
Ochii ei care și azi ca și ieri îți dau fiori
Parul ei ce îți amintește de câmpiile cu flori
Poți să le cauți cât ai vrea, oricum
Nimeni nu le are ca EA.
Nimeni nu știe să se-ncrunte așa cum face ea
Nimeni nu știe să se supere mereu pentru ceva
Nimeni nu știe să îți zică „nu” când vrei să fie „da”
Nimeni nu știe, nu poate, nu vrea
Nimeni nu le are ca EA
Ca EA,
Ca EA,
Ca EA..
Sensul versurilor
Cântecul celebrează unicitatea unei persoane iubite, subliniind calitățile și gesturile ei specifice care o fac de neînlocuit. Exprimă admirație pentru detaliile mici care definesc farmecul ei.