A trecut întâmplător dintr-o dată pe strada mea,
de parcă ar putea să treacă neobservată o fată ca ea,
e frumoasă tare, dar mă gândesc că nu o fi singura,
n-are cele mai lungi picioare cu care să îţi calce inima.
Şi atunci mă întreb, nu pot să înţeleg de ce nu simt în mine ceva,
când sunt lângă ea îmi lipseşte cumva şi parcă o ştiu de undeva..
Refren:
Nu cumva, nu cumva, nu cumva, nu cumva, nu cumva tu eşti inima mea?
Şi atunci cum pot cânta, respira, cum de pot să trăiesc aşa?
Nu cumva, nu cumva, nu cumva, nu cumva, nu cumva tu eşti inima mea?
Şi atunci cum de-ai plecat, cum te-ai strecurat, pe unde-ai umblat?
Cum de-ai ieşit, unde te-ai rătăcit, pe cine-ai iubit?.
Nu înţeleg ce spui, nu se poate aşa ceva
cum să iasă din tine şi să se plimbe pe strada inima?
poate ţi-e greu, ar trebui să te gândeşti şi la ea,
cum să se descurce singură inima, pur şi simplu aşa?
Şi atunci mă întreb, nu pot să înţeleg de ce îmi e dor tot mereu,
de ce nu găsesc unde e locul meu decât lângă pieptul tău?.
Nu cumva, nu cumva, nu cumva, nu cumva, nu cumva eu sunt inima ta?
Şi atunci cum poţi cânta, respira, cum de poţi să trăieşti aşa?
Nu cumva, nu cumva, nu cumva, nu cumva, nu cumva eu sunt inima ta?
Şi atunci când am plecat, cum ai rezistat?
Cât m-ai aşteptat, cum ai trăit, unde te-ai rătăcit, pe cine ai iubit?
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de dor și căutarea unei iubiri pierdute sau a unei părți lipsă din sine. Protagonistul se întreabă dacă persoana pe care o întâlnește este, de fapt, inima sa, rătăcită și căutată.