Când vine vorba de dragoste
Sunt cel mai prost elev
Când vine vorba de sentimente
Sunt mai ceva ca un testament
Când vine vorba de vorbe
Îmi place să mă rezum la fapte
Fiindcă prin vorbe oricine poate
A fost odată ca-n povești
A fost ca niciodată
O poză cu noi doi
O amintire blestemată
O parte din trecut
pe care încerc s-o uit
O parte din mine
care aparține nimănui
O să-ncep când am să pot
Când nu voi mai simți durere
Și nu înțeleg
de ce după atâta rău
Sufletul meu încă te cere
Deși nu ți-o spun eu sufăr în tăcere
Zac într-o mare plină cu regrete
Lângă mii de amintiri
Ce au lăsat pete
Pe sufletul meu, pe al tău mă îndoiesc că ar fi făcut-o
Că dacă ar fi fost așa
azi și pe ea ar fi durut-o
Să vadă doi îndrăgostiți
Unul pe marte altul pe Pluto
Tu nu mă crezi și niciodată nu vei știi că cu tine fetițo
aș vrea să am chiar și copii
Cu tine aș împărți
soarele și luna
Cu tine ar fi toate bune,
toate ar fi calumea
Cu tine tot ce aș vrea
s-ar putea împlini
Dar din păcate tot ce zic
sunt doar niște fantezii.
Fantezii fantezii scrise de niște copii
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și suferința după o dragoste pierdută. Naratorul își amintește momentele frumoase, dar și durerea provocată de relație, refugiindu-se în fantezii despre cum ar fi putut fi viitorul alături de persoana iubită.