Mai am puțin și ajung la infinit (x 4).
Trenul ăsta nu așteaptă (x 6)
călătorește de ceva timp, imprevizibil nu îl pot calcula
de când m-am urcat nu mă mai uit la ceas
acele cad, semn că ceva s-a dereglat
sau e ceva normal după cum cred
am mintea goală, rațiunea nu îmi e goană
nu știu ce să scriu pe coală
că totul se șterge în timp
această cerneală șterge,
reprezint Treispe, dar simt că nu mă mai simt în el
simt că atunci când s-au pus absențele eu am lipsit la apel.
Am nevoie de aripi, aripi (x16).
Diavolu’ vrea totul pentru el
crede că poate să facă măcel
diavolu’ vrea să firmăm un contract
dar știe că un război nu se oprește cu un pact
joacă șah, cunoaște strategia
câștigă totu’, îmi fură energia
acest tren nu se mai oprește
încă puțin, infinitul e cu 13.
Refren.
Mai am puțin și ajung la infinit (x4).
Refren
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie spre infinit, o metaforă pentru viață și transformare personală. Protagonistul se confruntă cu îndoieli și tentații, dar perseverează în căutarea sensului.