Ies din întuneric
apar la suprafață
cu o mască pe față
și reiau controlu’
ating subsolu’ prin forme de subteran
suveran pe propria-mi persoană ca maestru’ tibetan
non stop, 24 de 24, elaborez cuvântul pe foaie
în cadru, leg altu’
mecanism, fiecare acțiune așteaptă o reacție
strada de distruge, orașul nu doarme-n fracție
programat să produci, să consumi, să bagi suma
să faci una bună, însă suma te consumă.
Și sistemu’ nu ți-e prieten
cazi, te ridici, zbori, suferi, mori pentru sume
acest mecanism e foarte greu de învins
și nu fii liberal dacă ești capitalist convins (x2).
Adevarul doare ca o lamă pe spate
împacă-te cu ce-i real și cele 7 păcate
ca doar avem un software cerebral ce tinde spre eroare
și când deschidem o paranteză mai adăugăm în teroare
menită să traseze nații însă frații
au pierdut de mult cu aliații
nu uita că și tu apari printre mii de probleme
și nu uita că tu ai alimentat puterea lor acum o vreme
și nu uita că tu ai educat malefic o generație
oameni și bestii, hai să facem o comparație.
Refren (x2)
Sensul versurilor
Piesa critică sistemul social și modul în care acesta ne controlează prin consum și iluzii. Ne îndeamnă să ne asumăm responsabilitatea pentru rolul nostru în perpetuarea acestui sistem.