Ies din oraș ca să văd stelele
Aerul parcă îmi alimentează catrenele
Diavolu’ știe să joace cărți
Joacă mai multe părți
Îl caut pe Mesia pe străzi, nu apare
Aud imnul vieții
Pe un vinil stricat
Aroma bătrâneții
Îl găsești pe Treispe nicăieri
Când am lexic instabil
Stau cu Instabil Lexic, doar ca să zic
Comportamentul omului e unul ciudat
Îi e frică de singurătate,
Se luptă incivil cu tot ce e uman
E o carte deschisă
Cu o istorie compromisă
Descrisă doar din avanposturi
Întrebându-mă care e costu’
să produci rău necesar
Și de fapt care e rostu’
a se da vina pe diavol oricând și oricum
Că oricum eu nu înțeleg
Iau o lupă, privesc viitoru’ și mă fac profet.
Sunt mai rău ca diavolu’, ține minte
Te iei după ambalaj, te fac din cuvinte
Am atâtea ținte ce nu au scăpare
Ăștia cer milă și c***i frățioare (x2).
Nu fa manele din vorbele mele
Că yo’s ăla ce te lasă cu sechele
Ca Sechelariu, jucăm pe Lia Manoliu
Te fac din scheme, provoc eczeme
Versuri fără rost, o ard anost
Nu fii t***a cu mine că nu-s prost
Adu’ banii trăi-ți-ar familia
Că mă duc la pușcărie dac’o ard ca-n Sicilia
Și știi că pot, că-mi permit
M****s pe libertate.. e doar un mit
Hai să-ți spun eu, zdreanță, că m-ai enervat
Că p***e din p***-n pul’ai decolat
În viață dai de zdrențe, tarfe pe față
Ăștia cer bani că n-au ce pune pe masă
Ruleta-i hoață, te trage-n țeapă
Băiatu-i geniu, te arde, dar nu te-ngroapă.
Sunt mai rău ca diavolu’, ține minte
Te iei după ambalaj, te fac din cuvinte
Am atâtea ținte ce nu au scăpare
Ăștia cer milă și c***i frățioare (x2).
„Insta, m-au dat ai mei afară din casă
Primește-mă la tine” în morții tăi, n-aveam ce pune pe masă
Și tot te-am ajutat, dar trecem peste
Că pentru ma-ta, eu sunt cel mai bun peste
Se spune că răzbunarea-i arma prostului
Ok, sunt cel mai prost om de pe suprafața pământului
Am atâta ură-n minte, te desfigurez din cuvinte
N-am nevoie de flinte, ținte, de-aia stai cuminte
Mă uit la tine liniștit, aștept să te descompui
Cu un sfert de neuron tu nu poți des să compui
Și n-o arde la modu’ ca’s o glumă proastă
Că uitându-mă la sor’ta, mă cam lasă mască
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment puternic de ură și dezamăgire față de societate și de anumite persoane. Artistul se poziționează ca un personaj negativ, violent verbal, care nu se ferește să critice și să atace.