Strofa Cortes 1:
Ca tine nu-i nici una,
Am vrut să-ți dau și luna,
Dar tu nu stai nici la soare,
Îți place lumina de la reflectoare,
Eu ți-am oferit de toate
Dar nu m-am gândit că poate
Dintre toate cele visate,
Cel mai mult vrei celebritate,
Voiam să-ți fac logodna,
Să te duc sus pe muntele Athos,
Dar la câte păcate aveai,
Să ne cunune putea doar Capatos,
E haos, că știu că filmul are un final,
Dar ia-uzi, regizorul sunt eu,
Pierzi rolul principal.
Refren:
Ai fost vedeta mea, un star de cinema,
Și m-ai vrăjit cumva cu-acel „Je ne sais quoi”,
Ai fost vedeta mea, un star de cinema,
Dar a venit cineva și ți-a luat strălucirea.
Strofa Cortes 2:
Ca tine nu vezi tot timpul,
Am vrut să-ți pictez și chipul,
Dar tu vrei să-apari în imagini,
Și-alea să fie pe primele pagini,
Eu ți-am oferit o casă,
O viață fără riscuri,
Dar nu m-am gândit că defapt
Tu vrei o viață-n casa de discuri.
Strofa Connect-R:
Și erai steaua mea, și lângă tine eram teafăr,
Erai atât de stea încât te puteam chema Luceafăr,
Și am să spun cuiva să-ți dea cumva de știre,
Că stele când sunt prea sus, își pierd din strălucire.
Refren: (2x)
Sensul versurilor
Piesa descrie dezamăgirea într-o relație cu o persoană obsedată de celebritate și lumina reflectoarelor. Artistul își exprimă regretul că a idealizat această persoană, oferindu-i totul, dar realizând că aceasta își dorește doar faimă și recunoaștere publică.