M-a pus viața la-ncercare
Cu zile grele și-amare
Aspră a mai fost cu mine
Viața până-am dat de bine
Ai mei oameni de la țară
Ce să-mi dea și ce să-mi ceară
Da-ntr-o zi am deschis poarta
Și-am plecat să-mi înfrunt soarta.
Refren:
Izvoraș curgând la vale
Mulți am întâlnit în cale
Dar am trecut și prin stâncă
Să fiu râu cu apă-adâncă.
Cu lacrimi de suferință
Dar în suflet cu credință
Umblam prin lumea străină
N-avea parte cine să-mi țină
Cinstea mea și-a spus cuvântul
Nu m-am dat cum bătea vântul
Și-a-nceput să mă pună
Soarta-n rând cu lumea bună.
Îndrăzneam să fac în viață
Câte-un pas cât mai în față
Prin muncă și-un pic de minte
Am dat și eu înainte
Nu mi-am uitat rădăcina
Chiar de-am ridicat tulpina
Tata a știut ce crește
Și cu mine se mândrește
Sensul versurilor
Piesa descrie o viață cu greutăți depășite prin muncă și credință, fără a uita de origini. Vorbește despre ascensiunea socială și mândria părintelui.