Cornel Cojocaru – Ferice de Cine Poate

I. Ferice de cine poate, să țină pasul cu toate
Să fie la muncă bun și la mândruțe jupan
Eu le-am făcut pe amândouă, am muncit lume cât nouă
Nu m-am lăsat priponit, tot cât nouă am iubit.

REF: /X2
Omul bun știe să ducă
Și la muncă și pe luncă
Nu e doar cum o dă Domnul
E și cum și-o face omul.

II. Mie mi-a plăcut în viață să strâng mândruțele-n brațe
Că pe flori le miroseam și cu suflet le iubeam
Noaptea le iubeam cu dor, ziua munceam cu mult spor
Am fost al dracu de mic și nu mi-a scăpat nimic.

REF: /X2
Omul bun știe să ducă
Și la muncă și pe luncă
Nu e doar cum o dă Domnul
E și cum și-o face omul.

III. Am strâns banii binișor și n-am fost risipitor
Cu mândre n-am cheltuit, că degeaba le-am iubit
Dacă spun la cineva, nu mă crede nimenea
Câte zile am muncite și câte mândre iubite.

REF: /X2
Omul bun știe să ducă
Și la muncă și pe luncă
Nu e doar cum o dă Domnul
E și cum și-o face omul.

Sensul versurilor

Piesa celebrează o viață trăită din plin, îmbinând munca asiduă cu iubirea pasională. E un îndemn la a profita de viață și a nu regreta nimic.

Lasă un comentariu