Ciobănaș cu trei sute de oi,
Când vii și treci cu turma pe la noi,
De-i vedea pe mândra, draga mea,
Spune-i că m-am depărtat de ea.
De-i vedea pe mândra, draga mea,
Spune-i că m-am depărtat de ea.
Când soarele tare dintre stânci în sus,
Pleacă-ți mândro ochii cum ți-am spus,
Spune-i numai lui că mă iubești,
Și-atunci mândr-o mult mai dragă-mi ești.
Spune-i numai lui că mă iubești,
Și-atunci mândr-o mult mai dragă-mi ești.
Când luna-apare bucur negru nor,
Ma cuprinde mândro al tău dor;
Jale mi-e și nu te pot uita,
Dar n-am ce-ți face, c-așa-i soarta mea.
Jale mi-e și nu te pot uita,
Dar n-am ce-ți face, c-așa-i soarta mea.
Ciobănaș cu trei sute de oi,
Când vii și treci cu turma pe la noi,
De-i vedea pe mândra, draga mea,
Spune-i că m-am depărtat de ea.
Cand soarele răsare către munţi în sus,
Pleacă-ţi mandro ochii cum ţi-am spus,
Spune-i numai lui că mă iubeşti
Şi-atunci mândr-o tot mai dragă-mi eşti.
Când soarele răsare dintr-un negru nor,
Mă cuprinde mândro al tău dor,
Jale mi-e şi nu te pot uita,
Dar n-am ce face c-aşa-i soarta mea
Sensul versurilor
Un cioban transmite un mesaj fostei iubite prin intermediul unui alt cioban, exprimându-și dorul și acceptarea tristă a despărțirii, considerând-o soarta sa. Versurile reflectă un sentiment de jale și neputință în fața destinului.