Câte clipe efemere
Niciodată-n drumul lor
Nu și-au oprit
Mersul sigur și grăbit.
Ne cunoaștem din vedere
Numai ochii în tăcere
Au rostit de-atâtea ori
Tot ce doreau
Când lumina și-o întâlneau.
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
Jocul ăsta de priviri
Pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaștem din vedere
Dar oricând e o plăcere
Amintirea s-o păstrezi
Și să revezi
Ochii ce îi știi de-o viață
Întâlniți de dimineață
Și când ninge, și când plouă
În mașina 179.
Ne cunoaștem din vedere…
Și-atât!
Ne cunoaștem din vedere
Câte clipe efemere
Niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
Mersul sigur și grăbit.
Ne cunoaștem din vedere
Numai ochii în tăcere
Au rostit de-atâtea ori
Tot ce doreau
Când lumina și-o întâlneau.
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
Jocul ăsta de priviri
Pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaștem din vedere
Dar oricând e o plăcere
Amintirea s-o păstrezi
Și să revezi
Ochii ce îi știi de-o viață
Întâlniți de dimineață
Și când ninge, și când plouă
În mașina 179.
Ne cunoaștem din vedere…
Și-atât!
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație specială, bazată pe priviri și întâlniri întâmplătoare într-un mijloc de transport în comun. Este o amintire plăcută despre o conexiune tăcută, dar profundă, împărtășită cu cineva drag.