Doamne, când norii se scutur de-argint
Și totul e alb de ninsoare,
Aș vrea și eu să-ți mai cânt un colind,
Cu el să-ți cad la picioare.
Aș vrea să fie din aur curat
Și cu adieri de tămâie,
Odinioară și magii ți-au dat
Darul știut de-o vecie.
Ref: x2
Vino, Iisuse, în inima mea,
Ca într-o iesle săracă,
Și încălzește-o cu dragostea Ta,
Templu curat să se facă.
Dar dacă aur în mine nu am,
Atunci cu râvnă fierbinte
S-alerg spre tine ca bunii păstori
Și ca oița cuminte.
Dacă în mine nici râvnă nu am,
Ce alte mai dulci cuvinte
Ca îngerescul duios osana
Pot să mai vină în minte.
Ref: x2
În fire de paie săracul meu gând,
Ca alte paie o mie,
Măcar cu ele să-Ți faci așternut,
Prunc coborât din vecie.
Ca și sărac eu doar Ție mă-nchin,
Chiar de n-am daruri să-Ți placă,
Și aduc cu mine tot vechiul colind,
Nașterea Ta s-o slăvească.
Ref: x3
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința umilă de a-L primi pe Iisus în inimă, oferindu-I un loc simplu și curat. Chiar dacă nu are daruri materiale, cântărețul își oferă credința și colindul ca omagiu la nașterea lui Iisus.