Am bărbatu-frumos foc
Dar ieste tare gelos
Nu pot vorbi nici cu vecinu
Că se supără jupânu.
Ce să fac și cum să fac
De gelozie să-l scap
Nu știu ce dracu să fac
Că a-nebunit la cap
Mie îmi place să vorbesc
Ca să râd și să glumesc.
Să ies ziua la portiță
Pe băncuța din uliță
Și cu lumea să vorbesc
De cei nou să mă-ajornez
Cinei viu și cine-i mort
Că așa-i prin sat la noi
Sensul versurilor
Cântecul descrie o femeie cu un soț frumos, dar extrem de gelos, care o împiedică să socializeze cu vecinii. Ea își exprimă frustrarea și dorința de a bârfi și de a se bucura de viața socială tipică satului.