Cuvânt reamintit de-o inimă română
Ce-n suflet poartă crezul din străbuni,
Pământul țării nu e la îndemână
Dușmanilor de neam și alți nebuni!.
O țară moștenită de la vechii daci
De milenii, râvnită de străina hoardă,
Ne face azi prudenți și mai dibaci
Să ne întărim hotarul cu o dârză gardă!.
Să apărăm pământul, să apărăm o țară
De slugile păgâne, între noi strecurate
Ce vor prin dezbinare, o rupere barbară
A unor teritorii prin ură azi viciate..
Să apărăm menirea de-a fi aici stăpâni,
Pentru care eroii, mult sânge au vărsat,
Să apărăm hotarul râvnit azi de păgâni,
Ce pentru vecie, strămoșii ne-au lăsat!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment patriotic profund, chemând la apărarea țării și a moștenirii strămoșești. Subliniază importanța unității și a vigilenței împotriva dușmanilor interni și externi, amintind de sacrificiul eroilor pentru apărarea hotarelor.