Constantin Enescu – Oameni

Oameni pierduți în frică, disperare,
Scoateți speranța de bine, în fiecare
Și dați cezarului ce este al cezarului,
Să trecem cu tărie, de era calvarului!
Oameni pierduți în hora pandemiei,
Curajul să nu piară în fața epidemiei,
Că nația română, prin luptă a fost călită
Dușmanii să învingă, cu fruntea neclintită!
Oameni răniți de lipsuri și cele necesare,
Să fim cu toți uniți, ca să avem scăpare
De răul ce năvalnic, se amplifică de frică
Când astăzi neputința, o lecție ne aplică!
Oameni căliți de lupta veacurilor trecute,
Ce au demolat cu cinste dușmanului, redute,
Să ridicăm iar țara ascunsă după ușă,
Să punem prin unire tot răul în cătușă!
Oameni pierduți în frică și tipică minciună,
Hai să ieșim din haos, cu fața spre lumină,
Cu Dumnezeu în inimi și-n suflet cu putință,
Ca țara să o scoatem din marea umilință!