Constantin Enceanu – Frunzuliță Foi de Soc

1. Frunzuliță foi de soc,
Doamne, am avut noroc,
Să am copii, să am casă,
Și o nevastă frumoasă.
Refren:
Când mă duc cu ea în lume,
Mă mândresc, nu mi-e rușine,
Știe seama lucrului,
Și rostul iubitului, măi.
2. Copii, suflet din mine,
Nu m-au făcut de rușine,
Le-am dat sfat numai de bine,
Au cu ce să trăiască-n lume.
Refren:
Ce-am avut bun lor le-am dat,
N-au fost răi, m-au ascultat, măi,
Și-au văzut c-au ajuns bine,
Dac-au ascultat de mine.
3. Doamne, bine este-n viață,
Să ai nevastă și casă,
Și copii să te mândrești,
Că nu degeaba trăiești, măi.
Refren:
Degeaba ai bogății,
Și la masă n-ai copii,
Nici nevastă lângă tine,
De ce mai trăiești pe lume?
Degeaba trăiești pe pământ,
Că n-ai niciun crezământ, măi,
N-ai știut să-ți rânduiești viața,
Ți s-a destrămat ca ața.