1. Cine-i oltean ca mine,
Are mult noroc în lume,
Iubește puțin, dar bine,
Și la suflet îți rămâne.
Refren:
Când te iubește Olteanu,
Îți merge bine tot anul,
Nu-ți mai e viața urâtă,
Nici inima amărâtă.
2. Olteanu e om isteț,
Al naibii și iubăreț,
Știe să trăiască-n lume,
De dor cum să te aline.
Refren:
Pune floarea dorului,
În versul cântecului,
În versul cântecului,
La sufletul omului, măi.
3. Unde-ar fi plecat în lume,
Olteanul, oltean rămâne,
Nu-și uită vorba-nvățată,
Nici de muncă, nici de tată.
Refren:
Și cât ar duce-o de bine,
Dorul de sat îi rămâne,
Unde-a-nvățat zorile, măi
Unde-a-nvățat horele, măi.
Sensul versurilor
Cântecul celebrează identitatea oltenească, norocul și calitățile oamenilor din Oltenia, precum istețimea și capacitatea de a iubi. De asemenea, subliniază importanța păstrării tradițiilor și a legăturii cu locul natal, indiferent de distanță.