Foaie verde, foaie lată, la ciolpan cu frunza lată,
La Lenuța sprâncenată, când să mai mă duc odată. (bis primele 2)
Of, of, ce chin, ce dor, ce jale, pe la poarta dumitale.
Of ce chin, ce dor, ce jale, mă prăpădesc, frățioare.
Lele dragă, vezi cum ești, nici nu râzi, nici nu vorbești,
Numai din buze zâmbești, socotești că mă iubești. (bis primele 2)
Of, of, ce chin, ce dor, ce jale, pe la poarta dumitale.
Of ce chin, ce dor, ce jale, mă prăpădesc, frățioare.
Foaie verde, foaie lată, uite, puiică, neichii dragă,
Mi-a pus cârciumă la stradă, de-a zăpăcit lumea-ntreagă. (bis primele 2)
Of, of, ce chin, ce dor, ce jale, pe la poarta dumitale.
Of ce chin, ce dor, ce jale, mă prăpădesc, frățioare.
Că vine omul călare, pleacă cu șaua-n spinare,
Vine om cu patru boi, dimineața-njugă doi.
Că vinu-i bun, ocaua mare, bea voinicul până moare,
Că vinu-i bun, ocaua mică, bea voinicul până pică.
Sensul versurilor
Piesa descrie dorul de o persoană dragă și efectele cârciumii asupra oamenilor. Se vorbește despre chinul dragostei neîmpărtășite și despre cum cârciuma poate schimba destine.