Lai-lai -la și trai-lai-la, oare știe cineva mai?
De ce umblu ziua-n sat și stau rezemat de gard din zori și până seara mai!
Oare știe cineva?
Vinovată-i dragostea!.
Lai-lai-la și trai-lai-la, oare știe cineva mai?
De ce mă trezesc din pat, nedormit și nemâncat și nu dorm deloc noaptea măi!
Oare știe cineva?
Vai, vai de inima ta!.
Lai-lai-la și trai-lai-la, oare știe cineva măi?
De ce mă împleticesc la cosit când mă pornesc, de uit acasă coasa măi!
Oare știe cineva?
Vinovată-i mândruța!.
Lai-lai-la și trai-lai-la, oare știe cineva mai?
De ce vlagă nu mai am și mă ceartă orice neam, oare când te-nsura măi!
Oare știe cineva! Bat-o focul dragostea!.
Lai-lai-la și trai-lai-la, oare știe cineva mai?
Că și popa m-o certat la biserica din sat, oare când te-i sătura mai!
Oare știe cineva?
De iubit nu m-oi lăsa!.
Că și popa m-o certat
La biserica din sat
Zică lumea tot ce-o vrea
Mie îmi place dragostea!
Sensul versurilor
Piesa descrie un tânăr îndrăgostit care își neglijează îndatoririle din cauza dragostei. El este mustrat de cei din jur, inclusiv de preot, dar nu renunță la sentimentele sale.